Autor: Kinetoterapeut Cristina Lucaci
Kinetoterapia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Ea cuprinde un complex de metode si tehnici care folosesc miscarea in scop terapeutic.
Kinetoterapia este recomandata pentru tratamentul unor afectiuni precum:
- tulburari de statica vertebrala: scolioza, cifoza, rectitudinea lombara sau cervicala
- afectiuni post-traumatice ale aparatului locomotor: fracturi, entorse, luxatii, contuzii
- dureri de spate: lumbago, sciatica, lombosciatica
- corectarea pozitiei corpului la adulti si copii
- afectiuni reumatice: spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, artroza, coxartroza
- afectiuni metabolice: obezitatea
La copii si adolescenti se poate face kinetoterapie in scop preventiv sau in scop recuperator, pentru tratarea unor afectiuni frecvent diagnosticate in randul tinerilor: scolioze, cifoze, posturi coroporale incorecte, lordoze, genuvalgum, genuvarum, afectiuni post-traumatice precum entorsele, luxatiile si fracturile.
Atunci cand nu exista o afectiune propriu-zisa, kinetoterapia ajuta la formarea unor abilitati fizice precum: coordonarea, indemanarea, viteza in miscari. Copii care nu pot face sport de performanta pot apela cu incredere la kinetoterapie pentru o dezvoltare armonioasa sau inlaturarea diverselor dureri (entorse, luxatii, fracturi). Pe langa aceste abilitati practice, aceasta forma de terapie prin miscare („kineto’’=miscare) ajuta si la formarea calitatilor psihice: hotarare, perseverenta, curaj, incredere in sine, consecventa.
De asemenea, obezitatea ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru parinti, intrucat duce la complicarea vietii de tanar si adult de mai tarziu, crescand riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, respiratorii, digestive, endocrinologice, a diabetului, neoplaziilor etc.
Parintii sunt cei care trebuie sa ia initiativa si sa aduca copii la un specialist. Acestia trebuie sa urmareasca postura copilului pe durata intregii zile si nu doar atunci cand acesta sta la birou. Semnele de alarma sunt reprezentate de asimetria umerilor si a bazinului, pozitia incorecta a trunchiului, genunchilor si a calcaielor (de exemplu: daca un umar e mai ridicat decat celalalt, daca postura spatelui este cea de „cocosat’’, daca paseste cu calcaiul spre interior, daca genunchii sunt in „X’’ sau mult prea departati).
Nu uitati ca ei vor fi tinerii de maine si sanatatea lor depinde de cresterea lor armonioasa din punct de vedere fizic si psihic!
