Poliartrita reumatoidă (PR) reprezintă o afecțiune inflamatorie sistemică, ce se manifestă predominant la nivelul articulațiior sinoviale. Procesul inflamator cronic de la acest nivel determină distrucţii articulare progresive, ireversibile, cu deformări articulare permanente, însoţite de deficit funcţional. Afectarea sistemică, precum cea cardiovasculară, pulmonară, renală, neurologică și oculară determină o reducere a speranţei de viaţă cu 5 până la 10 ani. [1, 2]
PR este cel mai frecvent reumatism inflamator, afectând aproximativ 1% din populația generală, În România se estimează un număr de peste 200.000 de bolnavi cu această afecțiune. Femeile sunt de 2-3 ori mai frecvent afectate comparativ cu bărbații, debutul având loc între 50 și 75 de ani. [3, 4]
Severitatea PR rezultă din faptul că peste 50% dintre pacienţi îşi încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar aproximativ 10% dintre aceștia suferă o invaliditate gravă în primii 2 ani de evoluţie a bolii. Din aceste motive, PR reprezintă o importantă problemă medicală și de sănătate publică, această afecțiune generând costuri socio-economice impresionate, fiind astfel necesară stabilirea precoce a diagnosticului, profilaxiei și a tratamentului țintit.
Simptomatologia include dureri articulare cu caracter inflamator (durerea apare în timpul nopții, în repaus și se ameliorează cu mișcarea, fiind insoțită de redoare matinală-rigiditate la nivelul articulațiilor). Durerile pot fi însoțite de tumefacții si afectează de cele mai multe ori articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor. În timp pot apărea disctrucții și deformări articulare ireversibile, care pot fi prevenite printr-un diagnostic precoce și un tratament țintit, scopul fiind acela de a obține remisiunea susținută a bolii. [5]
Diagnosticul presupune prezentarea la medicul reumatolog, care în urma consultului, a simptomatologiei și semnelor clinice, va recomanda efectuarea unor investigații imagistice (radiografie, ecografie articulară) si a unor analize de sânge (CRP, VSH, Factor reumatoid, anticorpi anti CCP), pe baza cărora se poate stabili diagnosticul de Poliartrită reumatoidă, precum și stadiul de boală pe care îl prezintă pacientul.
Tratamentul se bazează pe utilizarea DMARDs (disease-modifying antirheumatic drugs), care determină ameliorarea simptomatologiei și acționează pe termen lung, putând preveni apariția leziunilor structurale ireversibile sau pot încetini progresia acestora și instalarea deficitului funcțional.
De reținut este faptul că pacientul trebuie să se prezinte la medicul reumatolog cât mai devreme, atunci când apar simptome precum dureri și tumefacții articulare, deformări, afectarea mobilității articulare, pentru ca diagnosticul să fie stabilit precoce și tratamentul să fie instituit rapid, pentru a încetini sau opri evoluția bolii și pentru a avea o calitate a vieții bună.
Bibliografie:
- Codreanu C. Artrita reumatoidă. In: Ionescu R, coordonator. Reumatologie Curs universitar. 1: Editura Universitară ”Carol Davila”; 2017. p. 136-71.
- Turesson C, Matteson, EL. Extraarticular features of rheumatoid arthritis and systemic involvement. In: Hochberg MC, Silman AJ, Smolen JS, Weinbaltt ME, Weisman MH, editors. Rheumatology. 1: Elsevier Mosby; 2015. p. 712-9.
- Cross M, Smith E, Hoy D et al. The global burden of rheumatoid arthritis: estimates from the global burden of disease 2010 study. Annals of the rheumatic diseases. 2014;73(7):1316-22.
- Liao KP, Karlson EW. Classification and epidemiology of rheumatoid arthritis. In: Hochberg MC, Silman AJ, Smolen JS, Weinbaltt ME, Weisman MH, editors. Rheumatology. 1: Elsevier Mosby; 2015. p. 691-7.
- Smolen JS, Aletaha D, McInnes IB. Rheumatoid arthritis. Lancet. 2016; 388 (10055):2023-38.
